Stanga, aproape, acolo, dreapta, departe, aici

E posibil sa fiu in interiorul vizorului, inghesuit intre doua lentile. In stanga mea, o lentila prin care imi pot privi viata aleargand mare si aproape, ii pot simti curentul, ii pot atinge umbra. In dreapta e camera mea, vazuta undeva departe, cu un pat improvizat, un birou, si undeva, pe o canapea rosie, eu. Mic, fara detalii, nu m-as putea recunoaste daca n-as sti ca nu poate fi altcineva, pentru ca e biroul meu, e canapeaua mea si noaptea mi-e frig, singur in patul improvizat.

Prin colturile ochilor mei trec simultan doua vieti, una atat de aproape, una atat de departe. Orice directie as vrea sa urmaresc altfel decat tragand cu ochiul, ma face sa intorc spatele perspectivei gemene. E o cale scurta spre acolo, e atat de mult pana aici. Stanga, aproape, acolo, dreapta, departe, aici.

Inainte e o linie infinita, in interiorul unui cerc.