Despre prieteni

De fapt despre mai multe. De fapt, de ce am asteptat pana azi ca sa scriu asta, aseara cred ca eram suficient de deprimat cat sa fiu mai creativ.

Chiar, am observat ca gandesc ceva mai limpede cand sunt trist. Si nici macar nu trebuie sa am un motiv foarte puternic ca sa fiu trist. Trebuie doar sa vad ca lumea din jurul meu se simte bine si tup! gata depresia. O fi o chestie care apare la batrani.

Oare sunt batran? Batranicios? Mosneag? Invechit. Cred totusi ca-mi lipseste ceva.

Despre prieteni. Prietenii mei sunt niste eroi. Daca persista in prietenia cu mine, altceva nu pot fi. Cum poti sa ai drept prieten un individ care-si aduce aminte vag si rar ca existi si mai rar si mai vag ca ti-a zis ca… si ca e ziua ta… si ca hai sa iesim… de fapt cred ca e la mijloc si distanta. Poate uit ochii pe care nu ii vad.

Pe de alta parte, cum sa-mi explic faptul ca de fapt n-am prieteni? Oi fi pretentios. Cred ca de asta. Sau poate ca. Nu, de fapt cred ca sunt pretentios. Si ca dupa parerea mea, prietenii sunt ca tine, dar altfel. Mai bruneti, mai slabi, mai inteligenti, dar ca tine. De fapt cred ca prietenii ocupa niste camere de lux in inima la mine si e si normal sa fie putini.

Despre mine. Despre mine, numai de bine. Doar ca m-as iubi putin mai mult daca nu m-as tine inchis. Daca n-as fi un cactus grasuliu poate m-ar ciuguli si pe mine cineva. Cred ca am nevoie de ciuguleala. Ha, ce aiurea si nasol suna.

Ma duc sa fumez. Rog pe domnul wordpress sa salveze draftul ca revin.

Am revenit ca sa inchei. Rog prietenii sa ma ierte. De fapt.

In viata e cam frig si ai insomnii

Futu-i, futu-i, zise printzesa. Hmm, n-am diacritice.

Futu-i, futu-i, zise printesa. Auzea un motor de avion ragand pe aproape. Ragand aiurea si neregulat, la fel cum ragea ea cand facea baie.

Viata e facuta din scuturate flori de _____ (completati in spatiul lasat liber) si melci striviti sub adidasul tau marimea __ (la fel ca in cazul anterior), seara, cand te intorci de la o bere. Cred totusi ca exagerez cu metaforele.

In viata e cam frig si ai insomnii. Cam la fel si in cazul meu. In viata, exista oameni care beau cafea la fel cum exista si oameni care nu beau cafea. La fel si eu. Despre tigari? Idem. Bere? Check. Cred ca ma pot opri aici.

In fiecare reflexie a mea, vad un individ ciudat care seamana un pic cu mine. Un pic ciufulit, un pic nebarbierit, un pic (foaarte putin, te asigur) cam gras si un pic aberand. In unele aberatii ai loc de pus virgule, puncte de suspensie, semne de exclamare si desigur, multe semne de intrebare despre sanatatea ta mintala, in capul altora. Aberatiile pe care mi le reflecta cate o oglinda verbala sunt efluvii (EFLÚVIU s.n. 1. Emanatie a unor corpuri; emanatie electrica, magnetica. 2. (Fig.) Curent, flux. 3. Defect sub forma unor linii subtiri in evantai care apare pe o pelicula cinematografica la developare datorita unei derulari prea rapide, cand pelicula se incarca electric. [Pron. -viu. / cf. it. effluvio, lat. effluvium]). Uite, asa vorbesc eu, mai la figurat.

dIMINEATA, HMM. Revenind. Dimineata, mi se incarca greu realitatea. O fi de la latency-ul cauzat de somn sau de la faptul ca mi s-a cam uzat reteaua? Cine spune, ala e. Ma intreb de unde a aparut caps-ul ala si de ce am doua spatii intre paragraful anterior si cel curent. Ma rog, daca tot l-am stricat, sa trecem la urmatorul.

Frustrant. Ei, baga-mi-as, iar doua spatii.

Frustrant. Definitie. Frustrant e atunci cand vrei, da’ nu poti. Cand poti tu, da’ nu poate ea.

Ma intrerup ca sa comunic faptul ca am un porumbel pe pervaz.

Atunci cand ea poate da’ nu e acasa. Atunci cand incerci sa scrii paispe si-ti iese 1 pentru ca ti-e stricata tasta 4 (<- un deget BINE infipt in tasta rezolva problema, cateodata). Cand ai tigari da’ nu gasesti in TOATA casa o bricheta. Cand e 4:23 si mai ai inca aproximativ 3 ore pana o sa iesi din colivia pe care unii o numesc “casa”, pentru a zbura spre colivia pe care unii o numesc “servici”. Si cand esti frustrat, normal, scrii bloguri, ca ce pastele si cristosii masii.