Despre prieteni

De fapt despre mai multe. De fapt, de ce am asteptat pana azi ca sa scriu asta, aseara cred ca eram suficient de deprimat cat sa fiu mai creativ.

Chiar, am observat ca gandesc ceva mai limpede cand sunt trist. Si nici macar nu trebuie sa am un motiv foarte puternic ca sa fiu trist. Trebuie doar sa vad ca lumea din jurul meu se simte bine si tup! gata depresia. O fi o chestie care apare la batrani.

Oare sunt batran? Batranicios? Mosneag? Invechit. Cred totusi ca-mi lipseste ceva.

Despre prieteni. Prietenii mei sunt niste eroi. Daca persista in prietenia cu mine, altceva nu pot fi. Cum poti sa ai drept prieten un individ care-si aduce aminte vag si rar ca existi si mai rar si mai vag ca ti-a zis ca… si ca e ziua ta… si ca hai sa iesim… de fapt cred ca e la mijloc si distanta. Poate uit ochii pe care nu ii vad.

Pe de alta parte, cum sa-mi explic faptul ca de fapt n-am prieteni? Oi fi pretentios. Cred ca de asta. Sau poate ca. Nu, de fapt cred ca sunt pretentios. Si ca dupa parerea mea, prietenii sunt ca tine, dar altfel. Mai bruneti, mai slabi, mai inteligenti, dar ca tine. De fapt cred ca prietenii ocupa niste camere de lux in inima la mine si e si normal sa fie putini.

Despre mine. Despre mine, numai de bine. Doar ca m-as iubi putin mai mult daca nu m-as tine inchis. Daca n-as fi un cactus grasuliu poate m-ar ciuguli si pe mine cineva. Cred ca am nevoie de ciuguleala. Ha, ce aiurea si nasol suna.

Ma duc sa fumez. Rog pe domnul wordpress sa salveze draftul ca revin.

Am revenit ca sa inchei. Rog prietenii sa ma ierte. De fapt.