Dimineata devreme

Dimineaataa devreeeemeee, ceata-i lipitaa de drum. (Trenu’ intra’n gaaraaa, impaachetat in fum) (da, ce, n-are voie omu sa fie mai in varsta?).

Dimineata e o chestie vag plicticoasa si cert enervanta. Iti suna ceasu desteptator si / sau alarma de la mobil. Sau insusi el, mobilu’. E sor’ta care vrea sa-ti povesteasca , cum merge ea pe strada si se plictiseste asa ca s-a gandit sa te sune pe tine ca sa mai palavragiti (”ba, de cate ori sa-ti spun ca daca ma mai suni la 6 juma dimineata te barbieresc cu prima ocazie cand pun mana pe tine?” – nu c-ar avea sor’mea barba, da’ pe bune, daca ar avea, mi-ar placea sa i-o ciopartesc, ce, ea cum imi cioparteste somnu?). Sau e agentul de bursa care te suna panicat ca a crescut pretul trandafirilor si brusc a intrat in fibrilatii si nu stie ce sa faca.

Mi-e un pic somn. Mananc o cafea si ma duc sa beau o tigara. Buna dimineata (mea) dom-NU-le.