Discutand cu mine

Ai dreptate, iar eu sunt un prost. E simplu, e scurt. Sunt lung si complicat.

Gandesc, dar nu reusesc niciodata sa-mi tarai dupa gandurile mele trupul si cuvantul. Ochii mi-o iau înainte si se întalnesc undeva cu ai tai. Cand nu se întalnesc, totusi, ratacesc aiurea si inevitabil trupul si cuvantul îi ajung din urma. Ochii mei si cuvantul meu se cearta, se îmbrancesc, sub patronajul îngaduitor al gandurilor mele. Partea mea materiala bantuie. Fantoma mea materiala pute.

O durere în gat nu te poate opri sa gandesti. O durere în piept, nu te poate opri sa gandesti. O durere în suflet, ei, aici e altceva. Nu gandi, e inutil.