Visare

M-am surprins mangaind hartia incercand, cred, sa simt in microscopicele denivelari ale literei tiparite ploaia, vantul baltoacele si noroiul Marastiului, tatele (unsprezece) si sira spinarii. Am tras adanc din tigara si apoi respirat incercand sa aspir mirosul de levantica, cocean de mar putred, cognac si votca.

First, there is desire…

First, there is desire. Then, passion. Then, suspicion. Jealousy. Anger. Betrayal. When love is for the highest bidder, there can be no trust. Without trust, there can be no love. Jealousy, yes, jealousy will drive you mad.

Alandala

Cacatul ala mic si blond a crescut între timp. Se trezeste în FIECARE dimineata în jur de 9, se câcâie vreo cinspe minute sa iasa din casa, merge la servici, bea o cafea în acelasi loc în fiecare zi (pe acelasi balcon), pe la ora 9 p.m. merge în Living/Shadows, bea o bere/tequila, merge acasa, se uita ore în sir la seriale si adoarme. A doua zi, la fel. A treia zi, la fel. A patra zi, la fel. Au trecut un numar prea mare de zile, la fel. si din ce zic unii, trebuie sa strâng din dinti, va fi mai bine.

M-am saturat de scrâsnetul asta. M-am saturat. M-am saturat de trait alandala. Alandala e bine. Alandala e placut. Dar prea mult alandala, strica.

Traiesc în aceeasi casa cu niste mesaje mâzgâlite pe pereti si pe podea. În fiecare zi ma uit la ele în timp ce fetele si baietii din seriale încearca sa fie… prietenosi. Nu-i aud. Traiesc într-o casa în care buda e înnegrita de fum. Ma pis în fiecare zi peste urmele unei chestii care doare. Urmele cu pricina se sterg. Mesajele se duc si ele dracului, fara sa fac nici un efort. În urma ramân niste pereti goi si o podea goala.

Gol. Asa sunt.

*

El (4/14/2010 12:00:28 AM): incearca o intrebare mai simpla
El (4/14/2010 12:00:43 AM): nu, pune o intrebare la care sa-ti raspund cu da sau nu
Ea (4/14/2010 12:02:40 AM): ai de gand sa depui un efort, fara “imi iau jucariile si plec” la fiecare discutie, fara sa te enervezi pentru ca pun intrebari fara de care oricum nu mi-ai raspunde la chestii care se citesc din prima intrebare, fara interpretari si “a suna nu inseamna a cauta” sau “nu mai tin minte”, “nu stiu”?
El (4/14/2009 12:02:51 AM): da

Pacat.

Ultimele 3 incercate

1. “Plictisita?

Da.

Atunci hai afara la o tigara”

2. ’’- Am 18 ani jumate
- Inseamna ca ai terminat liceul anul asta?
- Am intrat la Conservator..
- Oho, o fata talentata. Stii, mereu cand trec prin Parcul Mare vad pe unii cu violoncelul in spate …
- Eu cant la pian..
- Si e greu sa il cari prin tot parcul?’’

3. “Daca se mai dau multi la tine, o sa fac un stand aici si o sa vind bilete”

Despre mine… (fragmente din jurnal)

“Traiesc cu adevarat prin propria imagine pe care o construiesc in ochii celorlalti. Prin stabilitatea pe care mi-o impun. NU STABILITATE EMOTIONALA. Asta momentan inseamna moarte clinica. Nu stabilitate emotionala, ci stabilitate “vizionara”. Drumul mi-l stiu, un om care nu traieste pentru un salariu mai bun si pentru refugiul intr-o relatie.

In rest traiesc, iubesc, ma lupt.

Fac ce simt.

Beau whisky cu gheata sau un vin bun.

Fumez un trabuc.

Citesc o carte.

Fac planuri de batalie. Construiesc un imperiu.

Iubesc cu pasiune. Ranesc cu pasiune. Lovesc cu pasiunea demna de ura celui care infige cutitul in cel care vrea sa infiga la randu-i cutitul in el. Solitar, pe o stanca, din cand in cand, imi beau cafeaua si imi scriu gandurile, trairile, sunt zeu in aceasta lume mica. Si am orgasm dupa orgasm.

Sunt rege in propria lume.”

Despre depresii si momente dificile… fragmente din “Jurnal”

“Noroc cu prietenii. Dar prieteni din aceia care te ridica. Dezinteresati. Si in fata carora te simti vinovat sa fii deprimat.

Si te intrebi unde se ajunge.. Si apoi mai iei o gura de bere. Mai borasti putin. Nopti in culori ciudate. Cu femei la care te dai si nu poti deschide gura pentru ca e prea inclestata din cauza alcoolului.

Si vine taxiul. Te ia pe sus. Alte culori, alte imagini care fug.

4 ore de somn. Dimineata, cafea, sunt in picioare, fresh. Telefoanele incep sa zbarnaie. Pana seara sunt vertical.

Doua vieti paralele. Zi de zi.”

Stiri…

Sa te caci în ea lume de cacat si pe oamenii “de langa tine”. Oamenii au ajuns niste pule, n-a mai ramas nimic din ceea ce era catalogat “omenesc”.  A fi om acum înseamna sa crapi în tine cat mai mult, ceea ce te face mai pizdos decat ceilalti, sa le tragi teapa la fraieri (sau statului) ca sa faci, din nou, matul gros (unde mat gros poate însemna si Q7), sa îti tragi toale de firma si sa mergi în mall / cluburi.  Sa fii om nu mai înseamna sa-ti pese de cel de langa tine, nu mai înseamna sa apuci o mana întinsa cand celalalt (om ca si tine, om ca si tine) e gata sa cada. Om nu mai înseamna sa mangai un animal, om înseamna sa-i rupi spinarea, pentru ca poti, pentru ca esti mai mare. Om înseamna sa înseli si apoi sa razi de cel inselat. “Baaa, ce prost e ala”. Inseamna sa faci sex cu fiica-ta, ca ce dracu, e normal, daca tot i-a dat dumne evolutia organe sexuale, e un semn! Om înseamna sa dai buzna în casa peste o baba si sa-i furi pensia. Sa umpli de sange un nene care duce acasa cei 300 de lei salariul, ca sa-i furi. E misto. E exact lumea în care sa zici “Bine ai venit, fiule, sa vezi ce misto e! Numa’ sa nu canti la acordeon, e un pacat capital.”

Aberatie

Tatii, sunt facuti special ca sa joci remy cu ei. Sau table. De fapt, sunt mai multe feluri de tati. Cei pe care nu apuci sa-i cunosti, cei pe care nu ii cunosti, cei pe care ii cunosti si iti doresti sa nu-i fi cunoscut. Dar trebuie sa vrei. Nimeni nu e “bine-venit” in clubul celor care vorbesc la trecut de tatii lor, dar in general, toti ajung acolo. Pana atunci, daca nu stii sa joci remy, invata, pentru tine.

Smoking

While smoking is seen by most as either a mere immediate pleasure or disgusting habit, it is the symbolism behind smoking that makes it so powerful: smoking has long been intertwined with our fundamental notions of freedom. Alexander II gave freedom to the smokers right before he gave freedom to the serfs, and almost any tyrant you can name, starting with Hitler, banned smoking outright or in practice; indeed, one of the sparks of the American Revolution itself was the right to smoke tobacco.

Aberatii

/introducere/

*trosc, un cot in coaste*. E posibil sa iei un cot in coaste de la viata (ma rog, prin intermediari). Pst! Vezi ca tocmai trece. Ei, cacat, pana iti recapeti respiratia, a trecut! Ramai cu niste coaste fisurate si probabil cu simtul ploii (deh, varsta, reumatismele…).

Ma intreb de ce gasesc din ce in ce mai rar un pic de timp sau chef ca sa mai mazgalesc cate ceva pe aici. Inainte ma agatam de orice parea suficient de interesant sa fie povestit. Acum probabil sunt prea ocupat sa traiesc chestiile alea interesante ori… pai, poate ori nu este nimic interesant de povestit ori nu am suficient curaj sa ma privesc suficient de mult timp ca sa pot povesti.

Da, am vreo cateva probleme (ei, hai, sa nu intram in detalii intime, ce credeai). Am o oglinda pe care n-o suport. Isi face treaba prea bine, de fiecare data cand ma uit spre ea ma vad pe mine. Si nu-mi place deloc. Probabil asa se explica barba. A, apropo. Desi pot explica barba, nu-mi pot explica de ce miros a transpiratie. Da, nu vroiai sa stii asta, dar asa e. Unii zic ca e lipsa de calciu, altii ca de sapun. O fi existand sapun lactic? Sau calciu care face clabuci? Eh, mai bine fac o baie cu var, as rezolva doua dintr-un foc.

Nu, nu asta era ideea. De fapt nici eu nu stiu care e ideea. Dar m-am decis. Unu. Sa pastrez toate pachetele goale de tigari nu e o optiune, se umple dracu toata casa. Asa ca o sa decupez doar chenarele alea pe care scrie ‘FUMATORII MOR MAI TINERI’. Ba, eu macar n-o sa fiu zbarcit in poza! Si doi. Sa-mi acopar rahatul ala de vizor cu ceva netransparent. Nu-mi pasa daca se vede luminita. Si daca e acolo ce? Si daca nu e acolo ce? Oricum, nu-mi merge soneria si am muzica data tare. Cine vrea tre’ sa bata serios ca sa ma faca sa aud.

Fumez al dracului de mult. Am iesit sa-mi iau tigari (ha ha) si neste beri ca se terminara. E misto afara dupa ce stai mult in casa (si fumezi). E aer curat, vezi la 100 de metri (daca nu esti chior, ca mine sau daca nu e ceata afara – nu e). Da’ si cand intri inapoi… Bai tata, am vazut baruri / cafenele / discoteci unde se putea respira, ce dracu. Aici e ca dupa trageri cu artileria. Totul vraiste si mult fum. Victime nu, daca nu-l numar pe subsemnatu’, victima inocenta a ierbii dracului. Ha.

Vietii

Sunt beat de cuvinte prea pline de miere,
sunt ametit de mirosul dulce
al vietii.
Imi place sa ma scald in lumina,
mi-e sete de trasnet,
mi-e foame de tunet,
vreau sa pipai soarele cu gandul,
sa ma ard la lumina intunericului
si sa cant intr-o camera vidata,
mi-e pofta de apa
de ploaie uscata.

Sunt beat,
imi place gustul tau,
sunt ametit,
buchetul tau ma infioara,
tresalt si tip prin somn
caci pieptul imi plesneste
cand te respir pe tine.

Multumesc Deni

Vineri, martie, daouassapte

Mi-ar trebui o pisica neagra, o scara, un cosar si o masina de pompieri, cu pompieri cu tot. Care sa faca nino-nino. Masina.

Ce-ar fi sa fie in fiecare zi trei ceasuri rele? Si sa le pui cum vrei tu. Ar face multa lume fericita, e o idee. De fapt, cred ca daca as fi pesimist as reusi sa cred ca in fiecare zi sunt trei ceasuri rele, da’ ghinionu’ dracului, nu le poti distribui tu, le distribuie un individ plin de rea vointa a carui placere e sa vada batrani rupandu-si picioarele pe gheata. Batrani si batrane, mai putin cele care se ocupa cu mositul, care ar fi in (pe) elementul lor.

Diferenta de douasunu de ceasuri rele le-as dormi. Sau le-as manca. Sau bea. Sau… eh, sa nu fiu grobian, n-as putea sa zic ca as prefera sa mi le bag in… Adica as putea, dar ce porc ordinar as fi sa umplu internetu’ de rusini?

Deci. Sa imi impart ziua in opt, vorba ceea, as fi un tip mult mai ordonat. Cele trei ceasuri rele as putea sa mi le petrec cu prietenii, ca doar de aia ai prieteni, ca sa te ridice de pe jos cand ti-a pus piedica vreun ceas rau. Sau ca sa radeti impreuna despre ce ghinion fantastic ai avut cand a dat masina peste tine in timp ce intrai in bloc. A, stai. Cand treceai strada, cand intrai in bloc e mai plauzibil un ghiveci, un geam spart, un copil care-ti ajunge cu capu’ cam pana la… ma rog, care iese in viteza din bloc si se propteste cu bostanul unde-i mai greu voinicului, ‘ra’ti a naibii aia care faceti plozi si-i lasati sa alerge bezmetici pe casa scarii.

Cum naiba, cand trei e un numar atat de norocos (ha ha)… Adica, daca ma inteleg, cei trei crai din japonia, cei trei muschetari, cei trei pitici (alti 3 sunt in puscarie iar al saptelea s-a imbolnavit de gigantism metabolian cu gusa si isi incearca norocul in K1)
Tehnologia e un lucru foarte mare. Cred ca am mai nuantat (vai ce intelectual, fata!) chestia asta pe aici. Ma cam enerveaza vaca de wordpress care am impresia ca incearca sa faca ceva de genul spellcheck si-mi subliniaza cam toate cuvintele cu rosu de ma face sa ma simt ca in primara cand domna invatatoare consuma o mina intreaga de pix injurandu-mi caligrafia. Si pe atunci, de exemplu, nu aflasem de litera k de la kilogram, litera pe care inca o mai stalcesc, caligraficeste vorbind. De unde dracu am ajuns aici?

De la trei. Sa fiu sanatos. Noroc sa am. Prost sa fiu si a mea va fi imparatia cerului (mai vede cineva complotul din fraza anterioara?). Deci prost sa fiu, complot sa am.

Ah, marti e aia cu 3 ceasuri!

Ora Pamantului 2009: Tinta este un miliard

Ceea ce a inceput in Martie 2007 cu pozitia simbolica a orasului Sydney, s-a transformat in scurt timp intr-o actiune fara precedent in istoria umanitatii, un semnal impotriva incalzirii globale.

Peste 1000 de orase ale planetei si un miliard de oameni sunt asteptati sa participe pe 28 Martie 2009 la un eveniment prin care firele invizibile ale constiintei si ale sperantei se unesc intr-un gest simplu, dar in acelasi timp magnific: stingerea luminii pentru o ora.

Evenimentul nu a ramas fara ecou nici in Romania, ba chiar dimpotriva. Tara noastra este singura din lume in care a aparut un site special dedicat coordonarii si promovarii actiunilor la nivel local, adica la nivelul tarii. Daca in anul 2008 implicarea institutiilor statului a fost timida, in acest an au existat semnale clare ca institutii atat din domeniul protejarii mediului inconjurator cat si din sfera administratiei locale sustin actiunile prilejuite de acest eveniment.

Cat priveste companiile si organizatiile din Romania, precum si persoanele – participantii activi – rezultatele actiunii derulate in 2008 au fost chiar incurajatoare, pentru acest an aparand semnele unei mobilizari semnificativ mai mari.

Acesta este momentul potrivit pentru ca, indiferent de domeniul de activitate, companiile si organizatiile din Romania sa faca o mica dovada de responsabilitate sociala.

Strigatul omenirii in favoarea vietii este de o simplitate dezarmanta dar incarcat cu o semnificatie profunda. Viata pe aceasta planeta, existenta noastra si a generatiilor viitoare sta in mainile fiecaruia dintre noi.

Esti asteptat sa participi activ, indiferent de varsta, de sex, de rasa, religie ori nationalitate, indiferent de culoarea politica sau de pozitia sociala. Angajeaza-te in acest demers! Angajeaza-ti prietenii, angajeaza-ti organizatia, angajeaza-ti comunitatea! Acest semnal este dovada ca un efort global impotriva incalzirii globale este posibil.

Pe 28 Martie 2009, intre orele 20.30-21.30, stinge lumina! Cu tine suntem un miliard!

Noaptea tarziu (sau dimineata devreme?)

Ce poti face cam pe la ora asta. Pai uite, iti zic eu: termini o carte misto, mai speli o soseta… Da, ce-i rau in asta?

Ma rog, am nevoie de sosetele respective, din motive care ma privesc personal pe mine si pe picioarele mele. Asa ca, descult sau partial incaltat cu slapii, am spalat frumos sosetele cu sapun lichid, de maini, le-am clatit bine bine cu apa rece (o sa racesc la ovare!), le-am zvantat bine prin centrifugare (ma rog, varul de pe pereti absoarbe picaturi mici de apa, asa ca n-am mustrari de constiinta) le-am bagat un pic la cuptor dupa care le-am pus pe un calorifer. Sper sa se rezolve pana dimineata.

Intre timp, e placut sa simt mocheta sub picioarele goale. Un pic jegoasa, mocheta, da’ e ok. La o adica, ma pot spala oricand din nou pe picioare, in chiuveta din baie.

Vreau sa citesc Orasul damnat si tre’ sa fac rost de carte. Ma descurc io cumva, ce papucii masii.

Cam asta ar fi. Ma duc sa verific caloriferul.

Cuvinte

Ma preocupa de la o vreme, adica de multa vreme, adica de ceva timp, cuvinte în general. Le invart, le sucesc, le rasucesc si pana la urma imi ies alte cuvinte. M-am cam saturat. De interpretari, de cuvinte cu mai multe sensuri, de sensuri.

Cred ca o sa inventez cuvinte noi, cu un singur sens, cu care sa te poti duce sa iei paine (adica sa te întelegi cu tanti de acolo, normal, trebuie si ea sa stie cuvintele), sa duci gunoiul si sa mangai un caine. Cred ca pentru caine cuvintele chiar au un singur sens. Cuvintele astea pe care le folosesc eu cu mai multe sensuri. Ce-ti trebuie domle mai multe sensuri?

Imi trebuie o foaie de hartie si un pix sa pun negru pe alb planul noului dictionar cu sens unic.

eeeesc

Cu cati de e se scrie te iubesc? Sa mor eu, nu mi-am pus niciodata problema.

Nici macar acum nu mi-o pun. Acum stau cu capul aruncat intr-o parte. Adica, aruncat, ce vreau sa zic, ma rog, aranjat prost intr-o directie in care capul meu sta stramb si se uita la ce scriu. Eu. Adica el.

Te iubesc. Te iubeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeesc. E posibil sa dau peste un bug. Si ma opresc din e-uri. Ce dobitoc, sa te opresti din iubit cu multe e-uri pentru ca e posibil ca jegul asta de soft sa zica ceva de verde. Sau de pica.

Nu e bine ca ascult Stan Getz. Nu e bine. Mi-e somn. Mi-e de verde, sau de pica.

Ma intreb daca n-ar fi fost o idee mai buna sa mananc ceva. Orice, ceva de mancare, ceva pe care sa-l asez cumva la temelia vitaminelor din cacatul asta care se cheama existenta mea materiala. Fi-mi-ar materialul si baga-mi-l-as (vai ce cuvant) in cur.

Oare daca scriu o poezie o sa am voie sa scap si o flatulenta (ah ce politicos ma ecsprim) si tot in Rai o sa ajung? Poezia e cheia de intrare in rai, mai putin in cazul in care ai fost un besinos ordinar si ti-ai besit viata intr-un mod vesel si binedispus. La dracu.

La mine pe undeva e mult zgomot da’ cine dracu mi ti-l aude. Eu personal prefer sa dorm. Nu sa zbor, sa dorm. Si sa visez ca imi corectez greselile exprimative sau cum se zice corect in limba voastra. Apropo, de ce dracu mi-as reciti blogul, doar ca sa vad cat de disperat sau binedispus eram la un moment dat? Da-l dracu, nici nu stiu de ce-l scriu, asa cu capul inclinat intr-o parte.

Cred ca-mi curge inteligenta printr-o ureche. Depinde ce ureche inclin spre intr-o parte. Ei da. Serios. Sunt incoerent. MARE BRANZA. Da-va-n directii arbitrare.

Discutand cu mine

Ai dreptate, iar eu sunt un prost. E simplu, e scurt. Sunt lung si complicat.

Gandesc, dar nu reusesc niciodata sa-mi tarai dupa gandurile mele trupul si cuvantul. Ochii mi-o iau înainte si se întalnesc undeva cu ai tai. Cand nu se întalnesc, totusi, ratacesc aiurea si inevitabil trupul si cuvantul îi ajung din urma. Ochii mei si cuvantul meu se cearta, se îmbrancesc, sub patronajul îngaduitor al gandurilor mele. Partea mea materiala bantuie. Fantoma mea materiala pute.

O durere în gat nu te poate opri sa gandesti. O durere în piept, nu te poate opri sa gandesti. O durere în suflet, ei, aici e altceva. Nu gandi, e inutil.

Dimineata devreme

Dimineaataa devreeeemeee, ceata-i lipitaa de drum. (Trenu’ intra’n gaaraaa, impaachetat in fum) (da, ce, n-are voie omu sa fie mai in varsta?).

Dimineata e o chestie vag plicticoasa si cert enervanta. Iti suna ceasu desteptator si / sau alarma de la mobil. Sau insusi el, mobilu’. E sor’ta care vrea sa-ti povesteasca , cum merge ea pe strada si se plictiseste asa ca s-a gandit sa te sune pe tine ca sa mai palavragiti (”ba, de cate ori sa-ti spun ca daca ma mai suni la 6 juma dimineata te barbieresc cu prima ocazie cand pun mana pe tine?” – nu c-ar avea sor’mea barba, da’ pe bune, daca ar avea, mi-ar placea sa i-o ciopartesc, ce, ea cum imi cioparteste somnu?). Sau e agentul de bursa care te suna panicat ca a crescut pretul trandafirilor si brusc a intrat in fibrilatii si nu stie ce sa faca.

Mi-e un pic somn. Mananc o cafea si ma duc sa beau o tigara. Buna dimineata (mea) dom-NU-le.

Despre prieteni

De fapt despre mai multe. De fapt, de ce am asteptat pana azi ca sa scriu asta, aseara cred ca eram suficient de deprimat cat sa fiu mai creativ.

Chiar, am observat ca gandesc ceva mai limpede cand sunt trist. Si nici macar nu trebuie sa am un motiv foarte puternic ca sa fiu trist. Trebuie doar sa vad ca lumea din jurul meu se simte bine si tup! gata depresia. O fi o chestie care apare la batrani.

Oare sunt batran? Batranicios? Mosneag? Invechit. Cred totusi ca-mi lipseste ceva.

Despre prieteni. Prietenii mei sunt niste eroi. Daca persista in prietenia cu mine, altceva nu pot fi. Cum poti sa ai drept prieten un individ care-si aduce aminte vag si rar ca existi si mai rar si mai vag ca ti-a zis ca… si ca e ziua ta… si ca hai sa iesim… de fapt cred ca e la mijloc si distanta. Poate uit ochii pe care nu ii vad.

Pe de alta parte, cum sa-mi explic faptul ca de fapt n-am prieteni? Oi fi pretentios. Cred ca de asta. Sau poate ca. Nu, de fapt cred ca sunt pretentios. Si ca dupa parerea mea, prietenii sunt ca tine, dar altfel. Mai bruneti, mai slabi, mai inteligenti, dar ca tine. De fapt cred ca prietenii ocupa niste camere de lux in inima la mine si e si normal sa fie putini.

Despre mine. Despre mine, numai de bine. Doar ca m-as iubi putin mai mult daca nu m-as tine inchis. Daca n-as fi un cactus grasuliu poate m-ar ciuguli si pe mine cineva. Cred ca am nevoie de ciuguleala. Ha, ce aiurea si nasol suna.

Ma duc sa fumez. Rog pe domnul wordpress sa salveze draftul ca revin.

Am revenit ca sa inchei. Rog prietenii sa ma ierte. De fapt.

In viata e cam frig si ai insomnii

Futu-i, futu-i, zise printzesa. Hmm, n-am diacritice.

Futu-i, futu-i, zise printesa. Auzea un motor de avion ragand pe aproape. Ragand aiurea si neregulat, la fel cum ragea ea cand facea baie.

Viata e facuta din scuturate flori de _____ (completati in spatiul lasat liber) si melci striviti sub adidasul tau marimea __ (la fel ca in cazul anterior), seara, cand te intorci de la o bere. Cred totusi ca exagerez cu metaforele.

In viata e cam frig si ai insomnii. Cam la fel si in cazul meu. In viata, exista oameni care beau cafea la fel cum exista si oameni care nu beau cafea. La fel si eu. Despre tigari? Idem. Bere? Check. Cred ca ma pot opri aici.

In fiecare reflexie a mea, vad un individ ciudat care seamana un pic cu mine. Un pic ciufulit, un pic nebarbierit, un pic (foaarte putin, te asigur) cam gras si un pic aberand. In unele aberatii ai loc de pus virgule, puncte de suspensie, semne de exclamare si desigur, multe semne de intrebare despre sanatatea ta mintala, in capul altora. Aberatiile pe care mi le reflecta cate o oglinda verbala sunt efluvii (EFLÚVIU s.n. 1. Emanatie a unor corpuri; emanatie electrica, magnetica. 2. (Fig.) Curent, flux. 3. Defect sub forma unor linii subtiri in evantai care apare pe o pelicula cinematografica la developare datorita unei derulari prea rapide, cand pelicula se incarca electric. [Pron. -viu. / cf. it. effluvio, lat. effluvium]). Uite, asa vorbesc eu, mai la figurat.

dIMINEATA, HMM. Revenind. Dimineata, mi se incarca greu realitatea. O fi de la latency-ul cauzat de somn sau de la faptul ca mi s-a cam uzat reteaua? Cine spune, ala e. Ma intreb de unde a aparut caps-ul ala si de ce am doua spatii intre paragraful anterior si cel curent. Ma rog, daca tot l-am stricat, sa trecem la urmatorul.

Frustrant. Ei, baga-mi-as, iar doua spatii.

Frustrant. Definitie. Frustrant e atunci cand vrei, da’ nu poti. Cand poti tu, da’ nu poate ea.

Ma intrerup ca sa comunic faptul ca am un porumbel pe pervaz.

Atunci cand ea poate da’ nu e acasa. Atunci cand incerci sa scrii paispe si-ti iese 1 pentru ca ti-e stricata tasta 4 (<- un deget BINE infipt in tasta rezolva problema, cateodata). Cand ai tigari da’ nu gasesti in TOATA casa o bricheta. Cand e 4:23 si mai ai inca aproximativ 3 ore pana o sa iesi din colivia pe care unii o numesc “casa”, pentru a zbura spre colivia pe care unii o numesc “servici”. Si cand esti frustrat, normal, scrii bloguri, ca ce pastele si cristosii masii.

Stanga, aproape, acolo, dreapta, departe, aici

E posibil sa fiu in interiorul vizorului, inghesuit intre doua lentile. In stanga mea, o lentila prin care imi pot privi viata aleargand mare si aproape, ii pot simti curentul, ii pot atinge umbra. In dreapta e camera mea, vazuta undeva departe, cu un pat improvizat, un birou, si undeva, pe o canapea rosie, eu. Mic, fara detalii, nu m-as putea recunoaste daca n-as sti ca nu poate fi altcineva, pentru ca e biroul meu, e canapeaua mea si noaptea mi-e frig, singur in patul improvizat.

Prin colturile ochilor mei trec simultan doua vieti, una atat de aproape, una atat de departe. Orice directie as vrea sa urmaresc altfel decat tragand cu ochiul, ma face sa intorc spatele perspectivei gemene. E o cale scurta spre acolo, e atat de mult pana aici. Stanga, aproape, acolo, dreapta, departe, aici.

Inainte e o linie infinita, in interiorul unui cerc.

Viata vazuta prin vizor

viata nu e acolo.

Ei prostii, e acolo, doar ca se ascunde in chestia aia neagra de care ti-e frica, in intuneric.

E absolut (*) trist sa te uiti inspre vizor asteptand ca cerculetul ala metalic si intunecat sa se faca metalic si alb. Sau galben, depinde de lumina de dincolo de usa. In general, cand cerculetul devine alb (sau galben), e cineva dincolo. Problema e ca nu doar persoana pe care o astepti aprinde lumina pe hol, deh, dezavantajele traiului pe o casa a scarii comuna.

Cerculetul se face alb, lumina iti sclipeste in coltul ochiului drept si ridici capul. Astepti, sau sari si-ti lipesti ochiul de vizor. Vezi un perete alb in fata, niste conducte de gaz si scara care duce pe acoperisul blocului. Iti doresti altceva, iti doresti ca un chip cunoscut sa se deseneze pe albul ala enervant. Clic. Intunericul iti intra in ochi si iti ia o fractiune de secunda sa te prinzi ca ai asteptat aiurea.

Te asezi din nou in coltul tau si astepti sa dispara intunericul ala. Pe care il urasti.

Mi s-a parut ca

Exista oameni care stau peste drum de Dumnezeu. Lui Dumnezeu nu-i pasa. Oamenii locuiesc intr-o casuta mica de tot. Dumnezeu are turle la vila. Oamenii au doua straturi de ceapa si un patratel mic cu porumb uscat. Dumnezeu are flori rosii si braduti ornamentali. Acoperisul vilei lui Dumnezeu e din tabla vopsita frumos. Oamenii au peticit cu un sac de plastic o spartura facuta de timp. Pentru Dumnezeu, timpul e o problema neinteresanta. Pentru oameni, timpul creste un copil care plange de foame. Dumnezeu e satul. Dumnezeu isi face siesta.

Doi metri

N-am nevoie de politete rece. N-am nevoie de priviri care sa o ocoleasca pe a mea, la fel cum n-am nevoie de priviri care sa se întalneasca undeva aiurea cu privirea mea. Focalizez undeva la doi metri în fata pasilor mei si stiu ca acolo n-o sa întalnesc privirea ta, singura de care am nevoie.

Încet, în varfurile degetelor îmi ajunge sange curat si se înghesuie acolo, degetele mele sunt mici balonase rozalii, cu unghii gri, tocite. Nu, pielea ta n-o sa mai fie zgariata, pistruii tai vor fi încet încet acoperiti de timp, firisoarele fine de par n-o sa mai scoata scanteiute mici iar întunericul va fi întuneric în timp ce eu…

Nu

Din cand in cand NU mi-e dor de tine. Din cand in cand ma surprind respirand cu gura deschisa, tragand adanc aer în piept. Cand NU esti tu, e frig. Rar, încerc sa NU ma gandesc. Rar, încerc sa NU te iubesc. Din ce în ce mai des NU pot.

Sunt stresat