Despre mine… (fragmente din jurnal)

“Traiesc cu adevarat prin propria imagine pe care o construiesc in ochii celorlalti. Prin stabilitatea pe care mi-o impun. NU STABILITATE EMOTIONALA. Asta momentan inseamna moarte clinica. Nu stabilitate emotionala, ci stabilitate “vizionara”. Drumul mi-l stiu, un om care nu traieste pentru un salariu mai bun si pentru refugiul intr-o relatie.

In rest traiesc, iubesc, ma lupt.

Fac ce simt.

Beau whisky cu gheata sau un vin bun.

Fumez un trabuc.

Citesc o carte.

Fac planuri de batalie. Construiesc un imperiu.

Iubesc cu pasiune. Ranesc cu pasiune. Lovesc cu pasiunea demna de ura celui care infige cutitul in cel care vrea sa infiga la randu-i cutitul in el. Solitar, pe o stanca, din cand in cand, imi beau cafeaua si imi scriu gandurile, trairile, sunt zeu in aceasta lume mica. Si am orgasm dupa orgasm.

Sunt rege in propria lume.”

Despre depresii si momente dificile… fragmente din “Jurnal”

“Noroc cu prietenii. Dar prieteni din aceia care te ridica. Dezinteresati. Si in fata carora te simti vinovat sa fii deprimat.

Si te intrebi unde se ajunge.. Si apoi mai iei o gura de bere. Mai borasti putin. Nopti in culori ciudate. Cu femei la care te dai si nu poti deschide gura pentru ca e prea inclestata din cauza alcoolului.

Si vine taxiul. Te ia pe sus. Alte culori, alte imagini care fug.

4 ore de somn. Dimineata, cafea, sunt in picioare, fresh. Telefoanele incep sa zbarnaie. Pana seara sunt vertical.

Doua vieti paralele. Zi de zi.”

Stiri…

Sa te caci în ea lume de cacat si pe oamenii “de langa tine”. Oamenii au ajuns niste pule, n-a mai ramas nimic din ceea ce era catalogat “omenesc”.  A fi om acum înseamna sa crapi în tine cat mai mult, ceea ce te face mai pizdos decat ceilalti, sa le tragi teapa la fraieri (sau statului) ca sa faci, din nou, matul gros (unde mat gros poate însemna si Q7), sa îti tragi toale de firma si sa mergi în mall / cluburi.  Sa fii om nu mai înseamna sa-ti pese de cel de langa tine, nu mai înseamna sa apuci o mana întinsa cand celalalt (om ca si tine, om ca si tine) e gata sa cada. Om nu mai înseamna sa mangai un animal, om înseamna sa-i rupi spinarea, pentru ca poti, pentru ca esti mai mare. Om înseamna sa înseli si apoi sa razi de cel inselat. “Baaa, ce prost e ala”. Inseamna sa faci sex cu fiica-ta, ca ce dracu, e normal, daca tot i-a dat dumne evolutia organe sexuale, e un semn! Om înseamna sa dai buzna în casa peste o baba si sa-i furi pensia. Sa umpli de sange un nene care duce acasa cei 300 de lei salariul, ca sa-i furi. E misto. E exact lumea în care sa zici “Bine ai venit, fiule, sa vezi ce misto e! Numa’ sa nu canti la acordeon, e un pacat capital.”

Aberatie

Tatii, sunt facuti special ca sa joci remy cu ei. Sau table. De fapt, sunt mai multe feluri de tati. Cei pe care nu apuci sa-i cunosti, cei pe care nu ii cunosti, cei pe care ii cunosti si iti doresti sa nu-i fi cunoscut. Dar trebuie sa vrei. Nimeni nu e “bine-venit” in clubul celor care vorbesc la trecut de tatii lor, dar in general, toti ajung acolo. Pana atunci, daca nu stii sa joci remy, invata, pentru tine.

Smoking

While smoking is seen by most as either a mere immediate pleasure or disgusting habit, it is the symbolism behind smoking that makes it so powerful: smoking has long been intertwined with our fundamental notions of freedom. Alexander II gave freedom to the smokers right before he gave freedom to the serfs, and almost any tyrant you can name, starting with Hitler, banned smoking outright or in practice; indeed, one of the sparks of the American Revolution itself was the right to smoke tobacco.

Aberatii

/introducere/

*trosc, un cot in coaste*. E posibil sa iei un cot in coaste de la viata (ma rog, prin intermediari). Pst! Vezi ca tocmai trece. Ei, cacat, pana iti recapeti respiratia, a trecut! Ramai cu niste coaste fisurate si probabil cu simtul ploii (deh, varsta, reumatismele…).

Ma intreb de ce gasesc din ce in ce mai rar un pic de timp sau chef ca sa mai mazgalesc cate ceva pe aici. Inainte ma agatam de orice parea suficient de interesant sa fie povestit. Acum probabil sunt prea ocupat sa traiesc chestiile alea interesante ori… pai, poate ori nu este nimic interesant de povestit ori nu am suficient curaj sa ma privesc suficient de mult timp ca sa pot povesti.

Da, am vreo cateva probleme (ei, hai, sa nu intram in detalii intime, ce credeai). Am o oglinda pe care n-o suport. Isi face treaba prea bine, de fiecare data cand ma uit spre ea ma vad pe mine. Si nu-mi place deloc. Probabil asa se explica barba. A, apropo. Desi pot explica barba, nu-mi pot explica de ce miros a transpiratie. Da, nu vroiai sa stii asta, dar asa e. Unii zic ca e lipsa de calciu, altii ca de sapun. O fi existand sapun lactic? Sau calciu care face clabuci? Eh, mai bine fac o baie cu var, as rezolva doua dintr-un foc.

Nu, nu asta era ideea. De fapt nici eu nu stiu care e ideea. Dar m-am decis. Unu. Sa pastrez toate pachetele goale de tigari nu e o optiune, se umple dracu toata casa. Asa ca o sa decupez doar chenarele alea pe care scrie ‘FUMATORII MOR MAI TINERI’. Ba, eu macar n-o sa fiu zbarcit in poza! Si doi. Sa-mi acopar rahatul ala de vizor cu ceva netransparent. Nu-mi pasa daca se vede luminita. Si daca e acolo ce? Si daca nu e acolo ce? Oricum, nu-mi merge soneria si am muzica data tare. Cine vrea tre’ sa bata serios ca sa ma faca sa aud.

Fumez al dracului de mult. Am iesit sa-mi iau tigari (ha ha) si neste beri ca se terminara. E misto afara dupa ce stai mult in casa (si fumezi). E aer curat, vezi la 100 de metri (daca nu esti chior, ca mine sau daca nu e ceata afara – nu e). Da’ si cand intri inapoi… Bai tata, am vazut baruri / cafenele / discoteci unde se putea respira, ce dracu. Aici e ca dupa trageri cu artileria. Totul vraiste si mult fum. Victime nu, daca nu-l numar pe subsemnatu’, victima inocenta a ierbii dracului. Ha.

Vietii

Sunt beat de cuvinte prea pline de miere,
sunt ametit de mirosul dulce
al vietii.
Imi place sa ma scald in lumina,
mi-e sete de trasnet,
mi-e foame de tunet,
vreau sa pipai soarele cu gandul,
sa ma ard la lumina intunericului
si sa cant intr-o camera vidata,
mi-e pofta de apa
de ploaie uscata.

Sunt beat,
imi place gustul tau,
sunt ametit,
buchetul tau ma infioara,
tresalt si tip prin somn
caci pieptul imi plesneste
cand te respir pe tine.

Multumesc Deni

Vineri, martie, daouassapte

Mi-ar trebui o pisica neagra, o scara, un cosar si o masina de pompieri, cu pompieri cu tot. Care sa faca nino-nino. Masina.

Ce-ar fi sa fie in fiecare zi trei ceasuri rele? Si sa le pui cum vrei tu. Ar face multa lume fericita, e o idee. De fapt, cred ca daca as fi pesimist as reusi sa cred ca in fiecare zi sunt trei ceasuri rele, da’ ghinionu’ dracului, nu le poti distribui tu, le distribuie un individ plin de rea vointa a carui placere e sa vada batrani rupandu-si picioarele pe gheata. Batrani si batrane, mai putin cele care se ocupa cu mositul, care ar fi in (pe) elementul lor.

Diferenta de douasunu de ceasuri rele le-as dormi. Sau le-as manca. Sau bea. Sau… eh, sa nu fiu grobian, n-as putea sa zic ca as prefera sa mi le bag in… Adica as putea, dar ce porc ordinar as fi sa umplu internetu’ de rusini?

Deci. Sa imi impart ziua in opt, vorba ceea, as fi un tip mult mai ordonat. Cele trei ceasuri rele as putea sa mi le petrec cu prietenii, ca doar de aia ai prieteni, ca sa te ridice de pe jos cand ti-a pus piedica vreun ceas rau. Sau ca sa radeti impreuna despre ce ghinion fantastic ai avut cand a dat masina peste tine in timp ce intrai in bloc. A, stai. Cand treceai strada, cand intrai in bloc e mai plauzibil un ghiveci, un geam spart, un copil care-ti ajunge cu capu’ cam pana la… ma rog, care iese in viteza din bloc si se propteste cu bostanul unde-i mai greu voinicului, ‘ra’ti a naibii aia care faceti plozi si-i lasati sa alerge bezmetici pe casa scarii.

Cum naiba, cand trei e un numar atat de norocos (ha ha)… Adica, daca ma inteleg, cei trei crai din japonia, cei trei muschetari, cei trei pitici (alti 3 sunt in puscarie iar al saptelea s-a imbolnavit de gigantism metabolian cu gusa si isi incearca norocul in K1)
Tehnologia e un lucru foarte mare. Cred ca am mai nuantat (vai ce intelectual, fata!) chestia asta pe aici. Ma cam enerveaza vaca de wordpress care am impresia ca incearca sa faca ceva de genul spellcheck si-mi subliniaza cam toate cuvintele cu rosu de ma face sa ma simt ca in primara cand domna invatatoare consuma o mina intreaga de pix injurandu-mi caligrafia. Si pe atunci, de exemplu, nu aflasem de litera k de la kilogram, litera pe care inca o mai stalcesc, caligraficeste vorbind. De unde dracu am ajuns aici?

De la trei. Sa fiu sanatos. Noroc sa am. Prost sa fiu si a mea va fi imparatia cerului (mai vede cineva complotul din fraza anterioara?). Deci prost sa fiu, complot sa am.

Ah, marti e aia cu 3 ceasuri!

Ora Pamantului 2009: Tinta este un miliard

Ceea ce a inceput in Martie 2007 cu pozitia simbolica a orasului Sydney, s-a transformat in scurt timp intr-o actiune fara precedent in istoria umanitatii, un semnal impotriva incalzirii globale.

Peste 1000 de orase ale planetei si un miliard de oameni sunt asteptati sa participe pe 28 Martie 2009 la un eveniment prin care firele invizibile ale constiintei si ale sperantei se unesc intr-un gest simplu, dar in acelasi timp magnific: stingerea luminii pentru o ora.

Evenimentul nu a ramas fara ecou nici in Romania, ba chiar dimpotriva. Tara noastra este singura din lume in care a aparut un site special dedicat coordonarii si promovarii actiunilor la nivel local, adica la nivelul tarii. Daca in anul 2008 implicarea institutiilor statului a fost timida, in acest an au existat semnale clare ca institutii atat din domeniul protejarii mediului inconjurator cat si din sfera administratiei locale sustin actiunile prilejuite de acest eveniment.

Cat priveste companiile si organizatiile din Romania, precum si persoanele – participantii activi – rezultatele actiunii derulate in 2008 au fost chiar incurajatoare, pentru acest an aparand semnele unei mobilizari semnificativ mai mari.

Acesta este momentul potrivit pentru ca, indiferent de domeniul de activitate, companiile si organizatiile din Romania sa faca o mica dovada de responsabilitate sociala.

Strigatul omenirii in favoarea vietii este de o simplitate dezarmanta dar incarcat cu o semnificatie profunda. Viata pe aceasta planeta, existenta noastra si a generatiilor viitoare sta in mainile fiecaruia dintre noi.

Esti asteptat sa participi activ, indiferent de varsta, de sex, de rasa, religie ori nationalitate, indiferent de culoarea politica sau de pozitia sociala. Angajeaza-te in acest demers! Angajeaza-ti prietenii, angajeaza-ti organizatia, angajeaza-ti comunitatea! Acest semnal este dovada ca un efort global impotriva incalzirii globale este posibil.

Pe 28 Martie 2009, intre orele 20.30-21.30, stinge lumina! Cu tine suntem un miliard!

Noaptea tarziu (sau dimineata devreme?)

Ce poti face cam pe la ora asta. Pai uite, iti zic eu: termini o carte misto, mai speli o soseta… Da, ce-i rau in asta?

Ma rog, am nevoie de sosetele respective, din motive care ma privesc personal pe mine si pe picioarele mele. Asa ca, descult sau partial incaltat cu slapii, am spalat frumos sosetele cu sapun lichid, de maini, le-am clatit bine bine cu apa rece (o sa racesc la ovare!), le-am zvantat bine prin centrifugare (ma rog, varul de pe pereti absoarbe picaturi mici de apa, asa ca n-am mustrari de constiinta) le-am bagat un pic la cuptor dupa care le-am pus pe un calorifer. Sper sa se rezolve pana dimineata.

Intre timp, e placut sa simt mocheta sub picioarele goale. Un pic jegoasa, mocheta, da’ e ok. La o adica, ma pot spala oricand din nou pe picioare, in chiuveta din baie.

Vreau sa citesc Orasul damnat si tre’ sa fac rost de carte. Ma descurc io cumva, ce papucii masii.

Cam asta ar fi. Ma duc sa verific caloriferul.

Next Page »